Ai lăsa în urmă totul pentru un vis?

De ceva timp sunt pasionată de cultura coreeană. Am devenit un fan. Citesc, privesc filme, încerc să le învăț limba. Chiar dacă e tare grea. Nuștiu de unde a apărut această pasiune. Așa, întâmplător. M-am trezit dependentă de un produs străin.

Mă văd acolo, trăind printre poporul acesta aparent străin pentru mine, care însă de aproape 2 ani a devenit mai aproape. Deși ne despart mii de kilometri. Și îmi dau seama că pasiunea aceasta nu este chiar atât de benefică. Pentru că, sincer dacă mi-ar apărea ocazia perfectă, aș pleca. Fără prea mult stat pe gânduri.

Aș lăsa totul în urmă, fără mari ezitări. Dar oare e bine?

Îmi place să visez. Oriunde m-aș afla, mă văd departe. Mult mai departe decât ar trebui să fiu. Într-o zi sunt jurnalist acolo, în alta coregraf, iar în zilele mai leneșe, sunt un turist. Nu unul obișnuit desigur, unul curios și dornic de a afla cât mai multe despre cultura lor.

Încă nu plec și nuștiu dacă voi pleca vreodată. Însă visele nu dăunează sănătății, din contra, ele sunt benefice.