Credeți în relații perfecte? Eu nu...

Aud la mulți fraza:"De când trăiesc cu iubitul meu, relația parcă merge tot mai bine". Sincer nu prea cred în fraza asta. O fi prima jumate de an bine, însă după, încep a apărea problemele. Iar dacă nu știi cum să le gestionezi corect, ai dat de naiba.

La mine totuși este un caz fericit. Am reușit să aduc flacăra în ochii lui. Însă a fost greu.
La început îl vedeam perfect. Era bărbatul ideal. După undeva jumate de an, a început să mă enerveze tot mai des. Și cel mai straniu că problema nu era în el. În mine. Sunt un om minuțios. Atentă la fiecare detaliu.

De ce ai pus haine pe scaun nu pe umeraș, de ce ai pus cana acolo și nu acolo, de ce, de ce, de ce....
Așa a început totul. Eu nervoasă, el calm și ascultător. A tot încercat să facă săracul totul, doar ca eu să nu găsesc câte ceva pus aiurea. Doar că ochiul meu de vultur vedea orice detaliu.

Să știți că dominarea mea nu a durat mult. Este el un bărbat calm și ascultător. Însă cred că totul are o limită. Iar într-o bună zi am început a mă trezi cu reproșuri la adresa mea. Vă închipuiți mirarea mea. Eu, care mă credeam femeia ideală, am realizat că în realitate am un milion de minusuri.

Cum am trecut peste? Ne-am corectat unul pe altul, am devenit sinceri. Nu îmi place, îi spun. Nu îi place lui, la fel mi-o zice.

Deci cum am mai spus sus, nu cred în relații perfecte. Cred că omul și relația se poate corecta.